Înger De Pază

Titlu: Înger De Pază

Autor: Alina Cosma

Editura: Primus

An Apariție: 2018

Număr Pagini: 238

Tip Copertă: Paperback

Înger De Pază este un alt roman semnat Alina Cosma, un roman care surprinde încă de la prima pagină.

Cartea începe cu versurile poeziei “Înger de pază” scrisă de Mihai Eminescu, și continuă cu un prolog în care ni se dau niște prime informații legate de contextul cărții: o fetiță cu un ursuleț în brațe despărțită de tatăl său. Dar oare ce înseamnă această despărțire? Este o despărțire temporară sau o despărțire definitivă de tipul abandonului care are consecințe mult mai serioase asupra unui copil?

Selena, femeia care s-a dovedit a fi fetița cu ursulețul în brațe, este paralizată din cauza unui accident de mașină care i-a afectat coloana. 

În prezent, ea își caută un loc de muncă, însă se lovește de preconcepții și discriminări din cauza situației ei medicale, lucru care îi îngreunează foarte mult încercările. 

Însă norocul ei se schimbă atunci când îl întâlnește pe Remus Ortan, unul dintre moștenitorii fabricii Ortan, care are putere de decizie mai mare decât femeia de la recrutare cu care discutase inițial.

Angajarea ei în cadrul companiei Ortan duce la o creștere profesională destul de rapidă dar, în același timp, și la aflarea unor secrete destul de dureroase care îi dau peste cap întreaga existență.

Destinul ei este într-un fel sau altul legat de cel al lui Remus, iar Selena, manipulată de ceilalți, ajunge să se ghideze doar în scopul răzbunării. Însă răzbunarea asta s-ar putea să impacteze și persoane care au ajutat-o și cărora le datorează totul. În acest moment ea trebuie să decidă dacă să aleagă rațiunea sau inima. Deși, în cazul acesta, înțelept ar fi ca ambele alegeri să ducă în aceeași direcție. 

Romanul este unul plin de intrigă, emoție, răzbunare și resentimente. Sunt atât personaje pozitive cât și personaje negative.

Acțiunea se învârte în principal în jurul lui Remus și al Selenei, niște victime ale acțiunilor unor persoane meschine, fără scrupule. Ei încearcă să își trăiască viața cât mai bine și cât mai corect, însă uneori interacțiunea cu ceilalți îi determină să facă lucruri pe care nu și le doresc. 

Remus este un bărbat echilibrat, responsabil și corect, un om în căutarea iubirii care nu a reușit decât să își aranjeze o căsătorie de conveniență cu care încearcă să se mintă că va fi fericit. Deși Natalia, logodnica lui, este frumoasă și, în aparență,  pare să fie visul oricărui bărbat, superficialitatea ei îl obosește pe Remus, care începe să își dorească să petreacă tot mai puțin timp cu ea. 

Selena este o fată ambițioasă și inteligentă, însă din păcate ușor influențabilă. În contextul plecării tatălui ei, pe care probabil l-a perceput ca pe un abandon, ea încearcă să își păstreze lângă ea persoanele la care ține, însă în încercarea ei de a face acest lucru nu reușește decât să îi îndepărteze pe cei care contează cu adevărat pentru ea. Determinarea ei, deși a ajutat-o să obțină ceea ce vrea și să lupte cu îndârjire pentru a atinge obiectivele în care crede, o trage în jos atunci când este folosită în mod abuziv de persoane care încearcă să profite. Din acest punct de vedere, Selena este încă un copil care încearcă să îi facă fericiți pe cei din jur. Deși ea este inteligentă și capabilă să își ducă viața în propriile mâini, încă are impresia subconștientă că ceilalți iau decizii mai bune decât ea, motiv pentru care își lasă viața să fie ghidată de ceilalți. Dar oare cât va dura acest lucru? Probabil până când ea va învăța că, jucând după regulile altora, nu va mai reuși să atingă niciun țel, pentru că regulile celor din jur se vor bate cap în cap iar ea va ajunge să fie o marionetă în mâinile lor. Ea se maturizează de-a lungul cărții și reușește să își găsească drumul și să înțeleagă de fapt cine îi vrea binele și cine nu. 

Dorian Ortan este un bărbat fără scrupule, capabil de orice și care și-a dedicat tot timpul în a aduce compania pe care o conduce împreună cu vărul său la faliment. 

Sabina Dobre este o femeie puternică, corectă și prietenoasă, însă care a făcut niște alegeri nepotrivite. Relația ei profesională cu Dorian este ghidată de niște condiții care nu îi aduc beneficii decât lui, iar ei doar neplăceri. Evenimente ulterioare o debusolează complet și o fac să își piardă echilibrul la care ținea atât de mult. Ea este exemplul cel mai potrivit al rezultatelor care apar atunci când îți pierzi luciditatea. 

Celelalte personaje sunt doar o apariție perioadică, însă rolul lor în desfășurarea poveștii este aproape esențial. Acesta este unul din lucrurile pe care le apreciez la cărțile Alinei. Tot ce este scris în carte are un rol bine definit. Nimic nu este întâmplător, iar evenimentele puse cap la cap creează un deznodământ întotdeauna bine pus la punct. Poveștile sale sunt realiste, bine documentate și inspirate parcă din viața cuiva.

Din punctul de vedere al poveștii, mi-am pus unele întrebări legate de desfășurarea evenimentelor. Una dintre nelămuririle mele a fost: de ce a ales Selena calea răzbunării? Ea fiind mereu atât de corectă și axată pe a face lucrurile bine și pe a-și păstra verticalitatea, a ales o soluție atât de departe de adevăratul ei caracter, atât de departe de principiile după care se ghidează. Însă, citind cartea până la capăt, mi-am dat seama că această alegere a fost determinată de faptul că, deși este o femeie plină de calități, are și un defect major. Este ușor influențabilă. Iar acest lucru o face să depășească uneori sfera limitelor moralității pe care și-a definit-o. O face acesta un om rău? Aș spune că nu. Mai degrabă un om slab sau, mai bine zis, un om rănit. Rănit de viață, rănit de oameni, rănit de context. Ea este asaltată permanent atât fizic cât și psihic. Paralizia ei o face să fie vulnerabilă în fața oamenilor care au ceva de câștigat din a profita de situația ei. Provocarea majoră cu care trebuie să se lupte este aceea de a fi împăcată cu ea însăși și cu situația ei, pentru a putea să treacă peste actele machiavelice, lipsite de probitate ale unor persoane venale.

Titlul cărții este o armă cu două tăișuri. Pe de o parte, am putea să credem că este vorba de Remus, care s-a dovedit a fi un ajutor moral major pentru Selena, însă pe de altă parte și ea l-a ajutat pe el să își descopere adevăratele dorințe și să își refacă viața de la zero atunci când nu mai exista nicio scăpare. 

În al doilea rând, eu o văd și ca pe o parodie a relației dintre Sabina și Dorian care, deși sunt legați pe vecie de faptele lor, ei nu fac decât să încerce să rupă acea legătură cu orice preț. Însă această ruptură s-ar putea să fie definitivă și să aibă consecințe pe care niciunul nu le-a prevăzut.

De ce spun că romanele Alinei sunt realiste? Pentru că ele nu merg pe principiul: întotdeauna binele învinge răul. Uneori deznodământul poate fi undeva la mijloc. Pentru ca binele să învingă războiul, trebuie că răul să câștige unele bătălii. Este corect acest lucru? Poate că nu. Însă aceasta este lumea în care trăim. Eu o văd ca pe o lege naturală a compensației, necesară pentru menținerea echilibrului, iar Înger De Pază este un bun exemplu al vieții umane în toată diversitatea ei psihologică și morală.

© picnicontheshelf, November 18, 2019