Îngerul Luminii (Tărâmul Mistic – Cartea Întâi)
“Îngerul Luminii” este primul volum din seria “Tărâmul Mistic” scrisă de Alina Cosma. Este un roman care este în același timp și complex dar și simplu. Complex pentru că are o poveste interesantă, cu multe implicații și trimiteri la mitologie, religie și istorie, arătându-ne un univers plin de elemente surpriză și legături interesante atât cu prezentul cât și cu trecutul, atât cu realul cât și cu imaginarul, aducându-ne la granița dintre realitate și ficțiune.
Pe de altă parte, este simplu pentru că personajele, deși au puteri care le depășesc pe cele ale oricărei persoane, emoțional sunt niște oameni obișnuiți, cu sentimente comune ca iubire, furie, dorință și trufie.
Autoarea ne prezintă o lume fantastică, în care cele patru elemente primordiale ale naturii, Apa, Focul, Pământul și Aerul sunt cele care stăpânesc lumea. Deși inițial trăiesc în armonie, dorința de putere le-a făcut să se despartă, să își împartă lumea și să trăiască fiecare independent de celălalt. Însă curând ajung să afle că ce au ei nu e de ajuns ca să trăiască. Află că independența are un preț și că nu există cale mai bună decât cooperarea. Însă orgoliile sunt prea mari și se declanșează un război cumplit pentru supremație, fiecare dorind să aibă tot.
În acest război se fac remarcați gardienii, care sunt recrutați dintre oamenii obișnuiți și care au capacitatea de a lupta în acest război în care nu există cale de mijloc. Printre aceștia se regăsește și Daria, o studentă la medicină, visătoare și dornică de a ajuta pe oricine, indiferent de apartenența lui la o clasa sau alta, indiferent dacă persoana respectivă a făcut rău sau bine. În viziunea ei toți oamenii merită o șansă la viață și renunță chiar și la siguranța proprie în favoarea celorlalți. Însă capacitatea ei de sacrificiu o aduce în fața lui Gabriel, un bărbat misterios care o răpește sub pretextul faptului că a salvat-o de la propria nesăbuință. În fața lui, ea se simte neputincioasă și nesigură și nu înțelege de ce are impresia că în preajma lui toate puterile îi cedează. Este pusă să aleagă între rațiune și instinct și să ia o decizie care poate să o coste întregul viitor. Și aici este momentul în care lucrurile încep să se complice. Acesta este momentul în care lupta va lua o cu totul altă întorsătură decât era de așteptat, iar Daria pare să aibă și ea un as în mânecă. Deși inițial pare să fie un simplu gardian, al șaptelea din linia celor care au fost strânși pentru luptă, ea pare să fie specială. Pare să aibă un secret atât de bine ascuns încât nu este cunoscut nici măcar de ea. Însă care este acest secret și cum va influența acesta viața ei și rolul în desfășurarea viitorului?
Romanul acesta, deși aparent unul pur fantastic, pare să aibă multe trimiteri în viața reală. Lupta dintre cele patru elemente ale naturii este de fapt lupta oamenilor de zi cu zi pentru supremație, bogăție, putere. Este lupta în care fiecare e dispus să renunțe la orice fel de scrupule pentru a-și atinge obiectivul și în care se încalcă orice fel de principii morale existente.
Pe de altă parte, dorința Dariei de a ajuta pe oricine indiferent că este prieten sau dușman, indiferent că este din tabăra sa sau din tabăra adversă, face trimitere la lupta încă aprinsă împotriva rasismului pe criterii de sex, religie, orientare sexuală și altele, o luptă care a creat numeroase victime de-a lungul timpului și care probabil va mai crea până când aceasta nu va ajunge la un final.
Cele patru elemente care sunt în conflict, Pământul, Aerul, Focul și Apa reprezintă în primul rând diferențele dintre noi, conflictul extrinsec, lupta dintre oameni, diferențele care îi fac să se întoarcă unii împotriva altora, să cârcotească și să își pună piedică, fiecare având convingerea că el este mai bun și că merită să ajungă în vârful piramidei.
Într-un sens intrinsec, reprezintă lupta interioară pe care o purtăm în noi. Cele patru elemente sunt componente ale Naturii Mamă, echivalentul Ființei, al rațiunii și conștiinței umane. Psihicul este o ordine aflată într-un haos. Noi suntem Energie, Dorință, Autocontrol și Putere. Cele patru elemente primordiale sunt de fapt complexitatea oamenilor cu tot cu calitățile și defectele lor.
În tot acest univers, vedem cum ia naștere o iubire aparent interzisă, o iubire neașteptată, neplănuită, dar atât de pură și de frumoasă. O iubire de care protagoniștii se tem, pentru a nu cădea în capcana slăbiciunii, pentru a nu fi puși în postura de a alege între rațiune și simțire.
Observăm din conversațiile lor puterea spirituală a amândurora, fiecare încercând să îl prindă pe celălalt pe picior greșit cu o replică neașteptată. Însă lucrurile sunt cu atât mai interesante cu cât fiecare dintre ei este pregătit pentru orice ar spune celălalt. Energia care îi leagă pe cei doi îi face să simtă lucruri de neimaginat până atunci. Ei încearcă să fugă de iubirea pe care o simt, însă nu ai cum să fugi de ceva care te urmărește la fiecare pas. Poți fugi, dar nu te poți ascunde. Ajung într-un final să își îmbrățișeze sentimentele și să încerce să le folosească în favoarea lor. Acest lucru poate să cauzeze însă neplăceri în contextul războiului, generând îndoieli în inimile celorlalți. Intrigile nu întârzie să apară și să se dezvolte pe măsură ce lucrurile între cei doi avansează. Gabriel este mult mai mult decât știam inițial. Cunoștințele sale variază de la cele mai dibace mâini de doctor până la cel mai dedicat șaman. Dar oare cum a ajuns el să aibă atâtea îndeletniciri fiind atât de tânăr? Un singur lucru știm sigur. El și Daria au un lucru unic în comun. Un element pe care îl mai are în sânge doar Raul, stăpânul Focului. Dar care este acel element atât de important care îi face să fie net superiori celorlalți?
Ceea ce mi s-a părut interesant la această carte este faptul că, dincolo de puteri nemăsurate și teritorii detinuțe, stapânii celor patru elemente sunt totuși fragili ca niște oameni. Sunt expuse o multitudine de vicii: lăcomia, egoismul, orgoliul, viclenia, răutatea, imoralitatea și altele care fac oamenii să fie cruzi și să pară lipsiți de suflet. Pe de altă parte, se scot în evidență dedicarea, devotamentul, iubirea, sacrificiul, care sunt totuși calități ce ne fac să ieșim la suprafață, să compensăm toate cele de mai sus.
Mi-a plăcut de asemenea trimiterea la mitologia greacă, întâlnind zeitățile stăpâne, Geea și Oceanus. De asemenea Atena, zeița înțelepciunii, își face și ea simțită prezența între paginile cărții, întâmplător sau nu în interacțiunea cu Daria. Să aibe legătură cu faptul că ea are puteri pe care ceilalți nu le au? Sau să aibă legătură cu faptul că ea e mai predispusă să țină cont de propriile gânduri și să nu meargă doar în față pe baza a ceea ce i se spune? Cumva am observat că ea are propriul drum, independent de cel care i-a fost trasat. Hotărâtă să sfideze regulile, ea este determinată să lupte pentru încheierea unui război care nu aduce niciun folos nimănui, dar nu vrea să lupte pentru a aduce câștigul unuia sau altuia, ci pentru a opri curmarea de vieți. Cumva ea pare cea mai dezinteresată, obiectivul ei fiind unul pur moral. Cumva, Daria este puntea de legătură între iubire și ură. Ea împreună cu Gabriel formează acel Yin și Yang, conceptul chinezesc care reprezintă forțele primordiale și complementare ce compun universul. Daria este Yin, este dragostea, este lupta pentru pace, însă în sufletul său se dă o luptă pentru a decide ce e moral și ce nu. Ceea ce poate să stăpânească este ordinea, capacitatea de a deține controlul asupra a ceea ce cunoaște deja și puterea ei de a lupta pentru ceea ce își dorește. Toate acestea sunt partea albă din Yin. Însă partea neagră din același Yin este nesiguranța, lupta ei pentru a-și reprima sentimentele față de el. Este haosul, incapacitatea ei de a deține controlul asupra sentimentelor sale.
Pe de altă parte, Gabriel este Yang. El reprezintă masculinitatea, puterea, stăpânirea. Deși și el este în mare parte stăpân pe sine, poate chiar mai stăpân decât Daria, el a adunat în suflet de-a lungul timpului ranchiună și resentimente, care l-au făcut să piardă puțin controlul și să ajungă și el parțial în haos, la fel ca și ea. Cei doi însă se unesc prin iubire și reușesc să se completeze, să creeze acel tot unitar și să ajungă unul prin sentimentele pe care și le împărtășesc. Cumva uniunea celor doi ne dă, în mod indirect, răspunsul la războiul care se desfășoară cumva paralel cu dragostea lor. Ei ne arată că în iubire este cheia. Cu iubire se pot sfârși războaiele și numai cu iubire se poate crea pacea atât de mult așteptată.
Stăpânirile celor patru elemente ale naturii vor trebui să învețe să iubească și, mai ales, să accepte, să se accepte și să coexiste, căci acesta este unicul mod de a trăi existența pe care și-o doresc.
În următorul volum vom vedea cel mai probabil cum iubirea celor doi crește și se împletește cu evenimentele din jurul lor. Dar oare cei din jur vor accepta această iubire ieșită din tipare?
© picnicontheshelf, April 24, 2019
5 Comments
Marius - AnalogiiAntologii
Ce frumoasa si profunda recenzie, Gabriela! 🙂 Trebuie sa citesc si eu, neaparat, aceasta serie! 🙂
Gabriela Radulescu
Multumesc, Marius. Mi-a placut foarte mult povestea. 🙂
alinacosma
Mulțumesc, Gabriela pentru recenzie. O analiză complexe și amănunțită.
Gabriela Radulescu
Cu mare drag. 😘😘
Pingback: