Reflections Of Art

With freedom, books, flowers and the moon, who could not be happy?

Fiul Dușmanului

Titlu: Fiul Dușmanului

Autor: Cătălin Dumitrescu

Editura: Petale Scrise

Anul Publicării: 2019

Număr Pagini: 204

Tip Copertă: Paperback

Gen: Ficțiune Istorică

Fiul Dușmanului este o carte care prezintă câteva fragmente de realitate istorică îmbinate cu o ficțiune izbitor de potrivită în contextul în care este prezentată.

Anul 1968 debutează cu o dublă omucidere într-o pădure din Munții Făgăraș, două crime care alertează Securitatea și care au niște implicații politice destul de grave. În contextul tensiunilor existente între România și Rusia și în contextul regretului actualului conducător al moscoviților legat de retragerea trupelor de pe teritoriul carpatic în urmă cu zece ani, acest eveniment nu pare decât să sporească neînțelegerile dintre cele două părți implicate. Ținând cont de situația de mai sus și de faptul că Secretarul General al PCR și conducătorul Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu, a criticat fățiș invadarea Cehoslovaciei care a dus la încheierea Primăverii de la Praga, situația trebuia rezolvată cu atât mai repede pentru evitarea unui conflict asemănător celui din Praga și pentru păstrarea păcii pe teritoriu românesc.

În acest context, un rol important îl are Andrei Rogozanu, un fost partizan care a luptat împreună cu un grup de prieteni din școală împotriva atrocităților conduse de către Partidul Comunist. Declarat dispărut de 11 ani și suspectat a fi decedat, el se ascunde în munți în așteptarea momentului prielnic de a acționa și a-și reface onoarea pentru a putea trăi o viață normală.

Deși niciun indiciu nu pare a duce spre el, acesta ajunge pe lista suspecților, mobilul său fiind crezut a fi răzbunarea. Lucrurile încep să se precipite atunci când proaspătul sublocotenent Ovidiu Dumbravă preia cazul și începe să sape adânc într-un trecut pe care aproape nimeni nu îl vrea dezgropat. Deși Andrei a reușit să se ascundă cu succes și să fenteze toate încercările autorităților de a-l captura, el și-a construit de bunăvoie și nesilit de nimeni un punct slab, și anume iubirea. S-a îndrăgostit de fiica preotului din sat și s-a căsătorit cu ea în secret. Deși inteligentă și puternică din punct de vedere psihic, Ana nu este complet pregătită pentru a face față tuturor pericolelor care vin o dată cu această căsnicie. Din anumite puncte de vedere îmi amintește de Ana din faimosul roman al lui Liviu Rebreanu, Ion. Deși există diferențe majore între ele (Ana Baciu era fată cu avere, dar neiubită de propriul soț în schimb ce Ana Rogozanu nu avea cine știe ce posesiuni și a reușit să capteze dragostea bărbatului de lângă ea), ambele sunt prinse în mijlocul unei situații din care nu au scăpare, și ambele încearcă să își înfrunte destinul cu stoicism.

În lupta lui Andrei și a Anei de a rămâne împreună și de a-și croi un destin, ei comit câteva greșeli care ar putea să îi coste libertatea, sau chiar viața, mai ales atunci când sublocotenentul Dumbravă își bagă nasul în viața personală a Anei și începe să suspecteze că ea ar avea o anumită legătură cu partizanul fugar.

Cartea este discret conturată la granița dintre realitate și ficțiune, astfel încât nu îți dai seama atunci când citești cât este realitate și cât ficțiune. Autorul a reușit să sintetizeze niște informații și să le plaseze în locul potrivit, la momentul potrivit, astfel încât să creeze o poveste credibilă și captivantă.

Sunt evidente cunoștințele sale cu privire la perioada comunistă și la neregulile care se practicau în perioada aceea, minciunile care se spuneau și ipocrizia cu care se susținea că toate atrocitățile care se comiteau erau pentru binele poporului. Intrigile care se țes sunt gândite atât de bine, încât ar nu m-ar surprinde să aud într-o zi că de fapt ele au fost bazate pe fapte reale desprinse din jurnalele foarte bine ascunse ale conducătorilor. Întorsaturile de situație sunt atât de bruște și de drastice încât părerile ajung să ți se schimbe complet legat de cine este personajul pozitiv și cine este personajul negativ. Într-un final ajungi să îți dai seama că sunt cu toții prinși într-un joc al unui sistem pe care nu l-au cerut și care nu face niciun bine nimănui. Dar oare care sunt cei care ii sunt cu adevărat credincioși sistemului?

Personajele construite sunt complexe, inteligente și au multe secrete de ascuns. Fiecare dintre ei are o povară pe care o cară în spate și care îi apasă sufletul până la epuizare. Ana știe unde se află Andrei și trebuie să ascundă în permanență acest lucru de către consăteni și de către oricine ar mai putea fi interesat de această informație. Andrei, pe lângă eforturile permanente de a fenta “justiția”, poartă în suflet și secretul cu privire la adevărata soarta a prietenilor săi partizani care i-au fost alături atâția ani până în momentul morții. El trebuie să facă ceva să își elibereze conștiința, mai ales că pentru el clepsidra timpului se scurge vertiginos, mâncandu-i ceea ce ar trebui să fie cei mai frumoși ani din viața lui. Apoi mai este și sublocotenentul Dumbravă, care încearcă să își facă datoria față de sistem cât mai conștiincios cu putință, însă care încearcă cu ardoare să afle cine ii sunt părinții, care sunt originile sale. Însă ce s-ar întâmpla dacă originile sale ar fi în totală contradicție cu ceea ce este el acum? Ar putea el să accepte adevărul? Ar putea să meargă mai departe și să calce in picioare cauza pentru care au luptat părinții lui?

Cartea face nu numai o dată referire la numeroase momente istorice, cum ar fi retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul României, Primăvara de la Praga sau poziția lui Ceaușescu în fața atacului Cehoslovaciei de către statele Pactului de la Varșovia. Scopul acestor referințe poate fi curiozitatea, dorința de a împărtăși niște informații într-o formă plăcută sau chiar nevoia de a atrage atenția asupra pericolelor generate de lupta pentru putere și neplăcerile care pot fi cauzate de către un sistem absurd ale cărui interese sunt oricare altele în afară de cel popular. Din punctul meu de vedere și-a atins scopul cu brio, reușind să aducă în memoria colectivă niște lucruri care nu trebuie uitate și din care fiecare trebuie să învețe câte ceva.

© picnicontheshelf, September 4, 2019

8 thoughts on “Fiul Dușmanului

  1. Si daca nu o uitam pe Ana lui Manole, capabila de jerfa suprema, avem deja o treime sfanta a femeilor puternice, capabile sa iubeasca dincolo de limite.
    Este o carte care se citeste cu sufletul!

Leave a comment. I would love to hear your views on this

%d bloggers like this: