Luna de Topaz

Cele două romane ale autoarei Alina Cosma pe care le-am citit până acum, Îngerul Luminii și Suflete Pereche, s-au axat în cea mai mare parte pe ideea de luptă cu un agent extern, creaturi magice, pentru salvarea omenirii.

În Luna de Topaz însă lupta se desfășoară pe alt plan. Este o luptă internă, o luptă cu tine însuți între a rămâne ceea ce ești sau a te transforma în altcineva.

Tessa este un soldat experimentat care se luptă cu demonii trecutului și care e motivată de răzbunare împotriva oamenilor care au rănit-o. De-a lungul timpului a adunat atâta ură încât acum crede că nu mai știe să simtă altceva. E nemiloasă și capabilă de orice pentru a-și atinge scopurile și pentru a-și îndeplini misiunea. Este singură într-o lume nebună, condusă de interese ascunse și uneori barbare. Singurul ei prieten în lumea asta este Max, robotul ei programat după modelul fratelui pe care l-a pierdut acum mult timp.

Însă în tot haosul asta, ea încă se mai leagă de o rază de speranță, care pare să îi lumineze sufletul încercat. Un băiat pe care îl visează, care o alină și o încurajează, un băiat care ea crede că este îngerul ei păzitor.

Dave, pe de altă parte, este un personaj atipic. Altruist, dedicat, oricând gata să ajute, nu prea știe ce se întâmplă în viața lui, sau mai bine zis știe dar nu este sigur ce vrea. Un lucru însă îi este cert. Destinul său este o femeie pe nume Lis, o femeie care îl va face fericit și care îi va aduce împlinirea pe care o caută cu atâta ardoare. Însă destinul nu pare să se îndeplinească așa ușor. Trebuie să muncească, să se lupte, să sufere pentru a-l aduce la suprafață.

Întâlnirea cu Tessa cumva îi dă așteptările peste cap. Se simte atras de ea și prezența ei îl năucește. Începe să se întrebe dacă destinul lui nu cumva este altul. Începe să înțeleagă lucruri de neînțeles înainte și este șocat să vadă lucruri pe care nu credea că le va vedea vreodată. Pe parcursul acestui roman el evoluează de la băiatul temător care era la bărbatul puternic și sigur pe el care e capabil să facă orice pentru dragoste.

Elementele tehnologice își fac apariția fluid, natural, ca și cum ar fi parte integrantă din roman și sunt plasate perfect în contextul desfășurării acțiunii în anul 2117, adică peste aproximativ 100 de ani de la momentul prezent. Este interesant felul în care și-a imaginat autoarea că va exista omenirea, o lume tehnologizată în care roboții joacă un rol major în viața de zi cu zi, fără însă a se axa pe acest lucru și fără a folosi elementele tehnologice până la nivelul în care să transforme cartea în roman SF.

Legătura dintre cei doi se conturează lent pe măsură ce povestea avansează, iar detalii din trecutul fiecăruia se dezvăluie pe măsură ce se cunosc mai bine. Dorința de răzbunare a Tessei este pusă în antiteză cu altruismul și compasiunea lui Dave. Sunt două personaje pe cât de diferite, pe atât de asemănătoare. Se conturează încă o dată ideea legii naturale prin care extremele se atrag.

Cunoștințele de medicină ale autoarei sunt cumva în mediul lor, având în vedere că ideea de bază de la care a plecat acest roman este aceea de genetică, modificare celulară în laborator plus câteva probleme medicale care sunt menționate pe parcurs.

Mi-a plăcut încă de la prima carte a acestei autoare, lucru pe care l-am observat și în aceasta, faptul că s-a documentat. Nu a aruncat informații aleatorii și imaginate legate de cum s-ar putea desfășura unele lucruri care sunt în afara sferei sale de interes. A conturat astfel un roman care, deși cuprinde informații imaginare despre cum ar putea să se desfășoare viitorul, rămâne totuși în sfera realismului și a posibilităților.

Cele două personaje pe baza cărora se prezintă acțiunea evoluează de-a lungul romanului până în punctul în care ajung să se transforme aproximativ în opusul a ceea ce erau cândva. Că o fac de dragul iubirii sau din dorința de a lăsa demonii trecutului în spate nu pot să spun. Cert este că identitatea lor trece prin diverse etape, de la complet cunoscută până la confundată, necunoscută, ca apoi să renască într-una nouă, mai puternică, liberă și lipsită de prejudecăți. O identitate la care probabil fiecare dintre ei visa, însă pe care nu aveau curajul să o adopte. Identitățile lor au ajuns la un moment dat să se întrepătrundă, având în vedere faptul că interesele și obiectivele lor erau comune. Cred că ar fi mai corect să spun că și-au descoperit identitatea, căci până a ajunge în punctul final ei erau caracterizați de o pseudo-identitate, de ideea de a face ce e de așteptat să facă, și nu ce vor să facă. Sau cel puțin asta a fost impresia pe care mi-au lăsat-o.

Mi-a plăcut cum s-a pus în vedere nu numai amprenta morții, cât și cea a vieții, exact ca în proverbul “Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”, însă de data asta cred că mai potrivită ar fi sintagma “Viață pentru viață”. Ideea de a trăi se reflectă din mai multe perspective. Pe de o parte se vorbește despre nașterea genetică ce se realizează în laboratoarele “Luna de Topaz”. Pe de altă parte se vorbește despre cursul natural al nașterii, nașterea fizică, dar și despre (re) nașterea spirituală cu care s-au confruntat cele două personaje.

Cred că ideea care sintetizează cel mai bine acest roman este aceea de luptă, lupta pentru ceea ce îți dorești, pentru visele tale dar și pentru destin. Căci nimic nu vine de-a gata. Trebuie să luptăm pentru ceea ce obținem, cumva acesta fiind și farmecul real al vieții, căci ce e mai frumos decât a obține lucrul pentru care ai depus atâta efort să îl obții?

Deși am început să citesc cartea cu reticență la ideea de acțiune în secolul XXII, am avut în final o experiență plăcută, mai ales văzând că stilul autoarei s-a îmbunătățit după scrierea seriei “Tărâmul Mistic” (atât cât a fost publicat momentan din ea).

© picnicontheshelf, July 5, 2019

4 Comments

Leave a Reply to Gabriela Radulescu Cancel reply

%d bloggers like this: